Pandemia, cu bune și cu mai puțin bune, ne-a determinat să ne redescoperim. Pe noi înșine și universul din jurul nostru. Eu sunt hotărâtă să văd partea plină a paharului, vă invit și pe voi. Deci, cum am cunoscut pandemia?
În casă, perioada de carantină și post-carantină a trecut relativ ușor, ca pentru mulți dintre noi, grație multor activități redescoperite. Astfel, ne-am redecorat interioarele, am pus flori în geam, am grădinărit la exterior sau am regândit balcoanele ca spații verzi atractive, o evadare din rutina apăsătoare a timpului petrecut aproape exclusiv acasă. Într-un cuvânt, ne-am reconectat cu natura ferindu-ne astfel de aglomerațiile contaminante, căutând resurse pentru a merge altfel, mai bine, mai departe.
Am bricolat tot felul de obiecte utile sau futile dar cu o amprentă aproape magică asupra timpului de calitate petrecut în familie. Ne-am aplecat toată grija asupra animăluțelor de companie cu care am dezvoltat relații extraordinare și pe care le-am adus la performanțe impresionante doar grație atenției subit și total dedicate lor. Lucrurile mici s-au magnificat, detaliile au prins viață, am învățat să ne cheltuim resursele mai puțin frivol și mai mult pentru suflet.
Ne-am regândit stilul de viață iar mulți dintre noi am căutat răspunsuri în cărți. Copiilor le-am respectat nevoia de intimitate când socializează online cu prietenii. Nu le-am limitat timpul deoarece este cel mai important suport emoțional pentru ei, ci am stabilit reguli sănătoase de igienă relațională atât online, cât și offline. Am pus accent pe teme importante de viață, cum sunt cooperarea și sprijinul recoproc, ne-am acordat timp să observăm cum copiii mai mari se simt mai responsabilizați dacă sunt însărcinați cu monitorizarea activă a activității fraților mai mici, mai ales în domeniul școlar.
Timpul liber s-a reinventat în mod natural, între îndatoriri și capricii amuzante. Am gătit și redescoperit rețete culinare în familie, offline și online, îndreptându-ne atenția unii către ceilalți într-un mod mai autentic. Dealtfel masa din bucătărie a devenit centrul gravitațional al casei, acoperită, în funcție de momentul zilei, de farfurii cu mâncare, caiete și cărți școlare, materiale de bricolaj, reviste, fotografii sau jocuri de societate. Muzica a răsunat mai des ca oricând în casă, am avut timp să stăm de vorbă, să râdem, să dansăm. Aplicația Tik Tok a fost o salvare pentru adolescenți și familiile lor, provocând momente haioase, împărtășite în vremurile oficial tulburi. 6 din 10 români din mediul urban au alocat mai mult timp familiei, se arată într-un studiu realizat de iSense Solutions, iar eu prefer să încadrez acest scor la capitolul ”cadou al pandemiei”.
Ca și cum era parcă de așteptat să apară o ruptură cu starea de indiferență generalizată, consumeristă, dinainte de pandemie, parțial datorată și avântului tehnologic masiv, dificil de controlat. Cumva, pandemia ne-a redat controlul și posibilitatea de a ne conecta altfel, mai mult și mai profund cu noi și între noi, potențial și după trecerea pandemiei. Ecranele ne-au invitat la ascultarea poveștilor personale, am ieșit din sine și ne-am aplecat mai mult asupra gândurilor, temerilor, nevoilor, suferințelor dar și bucuriilor celor dragi de departe sau de aproape, persoane cunoscute sau nu, umanizându-ne parcă într-o comunitate a gândului, cuvântului, gestului eliberat. Am remarcat oameni frumoși, altruiști, din absolut toate domeniile, care uitând de grijile personale s-au dedicat altora.
Ascultare. Dăruire. Implicare. De această dată, omul și-a sincronizat respirația în familie – societatea în miniatură, dar și cu semenii de pe întreg globul. Iată că, de aproape un an, inima omului și cea a pământului bat unitar, cum nu s-a mai întâmplat de mult timp, iar pulsul răsună cumva liniștitor în vremuri de incertitudine și haos.
